Constantin Cel Mare Si Crestinismul (romanian)

Constantin cel Mare si crestinismul

Constantin cel Mare este imparatul care a carui personalitate a predominat in Europa crestina mai bine de o mie de ani. Desi Constantin facea parte din cultul soarelui, deci era pagan, a dat un nou curs istoriei lumii prin faptul ca a facut crestinismul religie de stat, religie care pana atunci a fost criticata dur, iar sustinatorii acesteia aspru pedepsiti. Adevaratele motive pentru aceasta decizie sunt ascunse in miscarile religioase ale timpurilor respective, avand in vedere faptul ca populatia crestina era o mica parte a Occidentului si aproximativ jumatate din populatia Asiei. Putem spune ca la baza acestei decizii a stat personalitatea imparatului si nu conditiile generale, putem considera ca imparatul a observat rapiditatea cu care se raspandea aceasta religie. Acesta a creat o legatura intre religie si politica, a realizat ca un imperiu care vrea sa supravietuiasca trebuie sa se bazeze pe o unitate, ceva trebuia sa uneasca multitudinea de popoare din imperiu, acel ceva a fost crestinismul, si astfel religia va deveni un instrument important in interiorul societatilor, institutie de care se vor folosi viitorii oameni de stat.

In zilele noastre istoricii dezbat subiectul daca "primul imparat crestin" a fost cu adevarat crestin sau a vazut prin noua religie oportunitatea de a-l ajuta in scopurile sale politice. Nu putem sti daca Constantin a fost cu adevarat crestin, insa trebuie sa fi existat un dram de inclinatie spre crestinism pentru a lua o asemenea decizie. Crestinismul se raspandea rapid in acele vremuri, iar platitorii de taxe si cei care se inrolau in armata erau adeptii acestei religii. Nu se stie daca Constantin era crestin sau pagan, dar cel mai probabil ambele ambele religii ii erau familiare, iar el a reusit sa le transforme sis a le foloseasca in scopurile sale politice.

Trecerea de la politeism la monoteism s-a facut treptat, nu a fost o ruptura propriu zisa, ci un proces indelungat. Pentru a ne face o imagine de ansamblu trebuie sa vedem realitatile vremii si anume faptul ca Diocletian a zdruncinat politeismul prin credinta sa in magie, divinatie si prin superstitiile sale, imparatul Alexandru Sever si Aurelian au ajutat la apropierea de monoteism. Astfel, populatiile s-au fost pregatit treptat pentru monoteism, in diferitele sale forme : cultul soarelui, iudaism etc.In timpul domniei lui Leon cel Mare se spune ca multi crestini obisnuiau sa stea pe treptele bisericii Sf Petru pentru a aduce un omagiu soarelui si pentru a se ruga, astfel putem spune despre cultul soarelui ca a avut un rol important in apropierea lumii de crestinitate. Politica lui Diocletian initial a fost una prietenoasa fata de crestinism, insa ulterior acesta a ordonat incredibile persecutii impotriva crestinilor.

Pentru a putea intelege de ce Constantin a decis sa faca crestinismul religie de stat trebuie sa incepem investigatia inca de cand acesta era copil. El era fiul lui Constantius Chlorus din prima casnicie( concubinaj mai exact), Personalitatea lui Constantin a fost influentata de cea a tatalui sau ducand mai departe ideile marete ale acestuia. Pentru o perioada de timp el a fost obligat sa locuiasca la curtea lui Galerius, iar mediul de acolo nu era propice pentru educatia unui copil, influentele fiind nefaste. In momentul abdicarii lui Diocletian, tatal lui Constantin preia functia de Augustus si tanarul sau fiu devine o persoana cu o functie importanta in armata romana. Reformele incepute de Diocletian isi vor gasi finalizarea in timpul lui Constantin. Imperiul a fost amenintat de mai multi factori, atat interni cat si externi, astfel sistemul taxelor a fost revizuit, iar noile taxe sunt din ce in ce mai cavarsitoare pentru tarani, proprietari, inrolarea obligatorie, s-au infiintat breslele, armata a fost consolidata, multe orase au fost fortificate.

In anul 312 Constantin a devenit co-imparat cu Licinius, urmand ca in 313 sa fie emis Edictul de la Milano prin care se introducea libertatea de a alege religia, efectul a fost legalizarea crestinismului, insa trebuie mentinut faptul ca nu era religie oficiala a Imperiului Roman in acel moment, ci doar dupa aproximativ cinzeci de ani, sub imparatul Teodosie, crestinismul va deveni religie oficiala a imperiului. Astfel biserica era scutita de taxe si impozite, iar episcopii au dreptul sa ii judece pe cei care nu doreau sa fie judecati dupa legile statului. Totodata, erau anulate toate hotararile anterioare luate impotriva crestinilor şi se retrocedau acestora lacasurile de cult şi averile confiscate de imparaţii precedenti. Constantin cel Mare nu s-a rezumat numai la acordarea de libertate Bisericii creştine, ci a devenit protectorul si misionarul ei, favorizand-o prin tot ceea ce a putut, mai ales prin actele emise ulterior. Implicarea lui Constantin in biserica crestina a avut loc in anul 313 cand s-a creat o ruptura in interiorul bisericii, iar membrii ei au apelat la Constantin, in speranta ca acesta va rezolva conflictul. Trebuie retinut faptul ca imparatul nu a fost botezat in 312, dupa lupta de pe Podul Milvian, ci dupa aproape cinsprezece ani.

Din 324 Constantin nu va mai fi co-imparat, ci singurul imparat al Imperiului Romana, capitala va fi mutata pe malurile Bosforului, si se va numi Constantinopol ( orasul lui Constantin in greaca ). Constantin devenit stapanul lumii Romane, el a hotarat să restaureze ordinea clericala în est, precum deja în vest el a încercat să de-a jos Donatiştii la Consiliul din Arles.

In 325 are loc primul sinod ecumenic, imparatul care a fost prezent a respectat religios o adunare care a afişat autoritatea invataturii crestine intr-o maniera remarcabila.Putem spune ca in momentul aparitiei arianismului in biserica crestina a realizat faptul ca trebuie sa aplaneze conflictul intrucat o biserica divizata nu-l ajuta in politicile sale, iar imperiul devea fragil. Sinodul I ecumenic s-a deschis oficial la Niceea, in 20 mai 325 si a durat pana la 25 august acelasi an. La sedinta deschiderii